Dintre personalităţile pe care le-a dat de-a lungul timpului comuna Ariniş amintim pe Episcopul dr. loan Dragomir al Maramureşului, pe Mihai Olos unul dintre cei mai mari artişti contemporani și pe actorul István Bessenyei.
Episcopul dr. loan Dragomir al Maramureşului
Născut în 1905, în comuna Ariniş, şi-a făcut studiile primare în satul natal, iar cele liceale, la Zalău şi Baia Mare. A continuat studiile teologice la Gherla, Strasbourg şi Roma.
În timpul ocupaţiei horthyste, a fost un neînfricat apărător al intereselor Bisericii şi populaţiei româneşti, fiind ameninţat şi prigonit de ocupanţi. După eliberarea Ardealului de Nord, a reorganizat întreaga viaţă culturală şi religioasă din această parte a ţării, redeschizând şcolile româneşti din zonă şi implicându-se personal în organizarea învăţământului românesc.
În 1950 a fost consacrat episcop de către Nunţiul Apostolic.
Sub regimul comunist, a fost urmărit, arestat şi închis.
A murit în 1985, fiind îngropat lângă mormântul părinţilor săi în Ariniş. În predica rostită cu acel prilej, episcopul Todea îl caracteriza astfel: „A fost un stâlp al naţiunii noastre, al iubirii faţă de toate neamurile, stâlp al împărăţiei lui Cristos, în veacul nostru.”
Mihai Olos
Unul dintre cei mai mari artişti contemporani, validat atât în spaţiul românesc, cât şi în cel european, este pictorul, sculptorul şi poetul Mihai Olos. Petru Dunca, decanul Facultăţii de Litere de la Universitatea de Nord din Baia Mare, spunea despre Mihai Olos că este „o personalitate complexă, un genial artist plastic, un mare poet, un mare gânditor; un om de o uluitoare cultură, poate ultimul dintre acei oameni universali, pe care-i are secolul nostru şi-l mai dă Maramureşul”.
Mihai Olos s-a născut pe 24 februarie 1940 la Ariniş, în Maramureş. A absolvit Institutul Pedagogic din Cluj, secţia pictură, avându-l ca profesor pe Coriolan Munteanu. În 1968 a participat, alături de alţi artişti, la o expoziţie de la Praga şi, în acelaşi an, la trienala artelor decorative de la Milano. Aici a expus pentru prima dată lucrări de sculptură experimental-constructivă ce resuscitau arta arhitectonică maramureşeană a „îmbucării“ lemnului în plan şi volum. În 1969 a avut prima expoziţie personală la Roma. „Ecourile acestei expoziţii a lui Mihai Olos în patria Renaşterii au circulat aproape folcloric” – povesteşte Ioan Mariş. „Se vorbea de un mare succes avut la vernisaj, unde se adunase lume bună: diplomaţi, artişti, critici de artă, printre care renumitul G. Carlo Argan, Petru Comarnescu, dar şi istoricul şi omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan. Expozantul însuşi oferise celor veniţi la vernisaj un mic spectacol: îmbrăcat într-o gubă maramureşenească, a «ţâpurit» ancestral”. În anii ’70 a fost printre primii artişti care au realizat happening-uri în România. Dar, spre deosebire de cele care se practică acum peste tot în lume, cele ale lui Mihai Olos erau veritabile happening-uri ritualice, aproape ca nişte ceremonii religioase: „Pământul-Cuhea”, în 1971, şi „Aur şi Grâu”, în 1972, în Maramureş. Iar mai târziu (în 1979), la Giessen, în Germania, a mai organizat două, în aceeaşi ordine simbolică: „Dedeochiul” şi „Omagiu lui Rilke”. Senzaţional la „Aur şi Grâu” a fost faptul că, în cadrul happening-ului, minerii de la Baia Borşa vedeau pentru prima dată produsul finit al muncii lor de o viaţă: aurul.
Prin atelierul său ticsit de lucrări din Baia Mare au trecut majoritatea spiritelor durabile ale României, de la Constantin Noica, Nichita Stănescu, Mihail Şora, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituţ, până la tinerii – pe atunci – scriitori Ion Mureşan, Ioan Moldovan, Radu Săplăcan şi discipolii maramureşeni Ion Iuga, Ion Bogdan, Mihai Cupcea, Gheorghe Pârja, Ion Burnar, ca şi pitorescul poet al locului, Vasalică de la Gară.
Artistul maramureșean s-a remarcat, prin creaţiile sale, atât în România, cât şi în străinatate. Are lucrări expuse în colecţii din Japonia, Italia, Germania, Ungaria şi, bineînţeles, România.
De-a lungul timpului artistul Mihai Olos a avut numeroase expoziții și a câștigat numeroase premii printre care se numără:
Expoziţii personale (selecţie) :
1965 Muzeul de Artă, Baia Mare
1966 Complexul turistic, Borşa
1967 Galeriile de Artă, Baia Mare
1968 Galeria Simeza, Bucureşti
1969 Galleria La Feluca, Roma
1976 Muzeul Maramureşului, Sighetu Marmaţiei
1977 Documenta Kassel în cadrul F.I.U. a lui Joseph Beuys
1978 Wickstadt
1980 Burgmannenhaus, Gießen
1984 „Mătrăguna“, Muzeul Literaturii Române, Bucureşti
1987 „desemncontinuu“, Galeriile de Artă, Baia Mare
1988 Galeriile de Artă, Baia Mare
1989 Nijmeegs Museum Commanderie van Sint-Jan
1993 Tragor Ignác Múzeum, Görög Templom, Vác
2000 „Retrospectivă“, Galeriile de Artă, Baia Mare
2002 „Olospolis“, Poiana Codrului
2010 Expoziţie personală Mihai Olos 70 – Galeriile de Artă, Baia Mare
2010 Expoziţie personală Mihai Olos – Muzeul naţional Brukental, Sibiu
Participări la expoziţii de grup (selecţie):
1967 „13 tineri artişti“ cu prilejul colocviului „Constantin Brâncuşi“ la Bucureşti
1968 Trienala din Milano – comisar Mihai Oroveanu
1973 „Tapiserie – Lemn“, Sala Dales, Bucureşti – comisar Dan Hăulică
1974 „Arta şi Oraşul“, Galeria Nouă, Bucureşti (expoziţie personală în cadrul unei expoziţii de grup, organizată pe structura lucrărilor lui Mihai Olos) – comisar Mihai Drişcu
1978 „Studio“, Galeria Bastion, Timişoara
1980 Bienala din Veneţia, în pavilionul internaţional o tablă de ardezie încadrată în instalaţia „Capitalul spaţiu 1970 – 1977“ a lui Joseph Beuys
1983 „Locul – Faptă şi Metaforă“, Muzeul Satului, Bucureşti
1993 „Tripodul de Aur“, Schaubühne, Berlin
1993 Künstlerhaus Schloß Wiepersdorf
1997 „Experiment în arta românească după 1960“, Teatrul Naţional, Galeriile,
Bucureşti
2001 Trienala Internaţională de Sculptură Mică, Galerija Murska Sobota, Slovenia
2002, 2003 Conventul Pictural, Baia Mare
2009 Muzeul de Artă - expoziţie cu lucrările artiştilor contemporani, Baia Mare
2010 Kesckemét, Ungaria
Premii:
1970 Premiul Tineretului al Uniunii Artiştilor Plastici din România
1984 Premium Flacăra
1985 Primul Premiu – Simpozion de Ceramică, Baia Mare
1985 Medalia de Argint – Muzeul Fuji, Tokio
2010 Marele Premiu pentru Arte Plastice 2010 - UAP Baia Mare
István Bessenyei
István Bessenyei este un actor maghiar din România. În prezent este director artistic al Trupei Harag György a Teatrului de Nord din Satu Mare.
S-a născut pe 18 martie 1955 la Ariniș. Școala generală a urmat-o la Ariniș și Arduzel, iar liceul la Liceul Teoretic din Cehu Silvaniei. După bacalaureat se întoarce la Arduzel ca profesor suplinitor (pe catedră de matematică și fizică). În 1977 intră la Institutul de Teatru Szentgyörgyi István din Târgu Mureș, în grupa lui Tompa Miklós și Ferenczi István. În 1981 își ia licența și vine la secția maghiară a Teatrului de Nord din Satu Mare unde este membru până în ziua de azi. De la sfârșitul anilor ’80 este compozitorul și câtărețul trupei Castelanii cu care, în 1990, câștigă marele premiu la Festivalul Național Siculus din Odorheiu Secuiesc. Odată cu anii ’90 începe să regizeze (o dată și la secția română), și totodată să îndrume activ, trupele amatoare de teatru ale tinerilor. În 1998 este membru fondator al Teatrului Municipal din Miercurea Ciuc. După despărțirea celor două trupe, alege să rămână la Satu Mare unde și-a început cea de-a treizecea stagiune in acest an. A fost membru al Cosiliului Artistic alTrupei Harag György și al conducerii Fundației Proscenium. Pe lângă activitatea teatrală, este un încurajator și îndrumător înverșunat al trupelor teatrale amatoare, în special al celor din localitățile (din zona natală și ținutul maramureșului) care nu au trupă profesionistă de teatru. A fondat în 1996 trupa de amatori Kulissza Színpad care în cei zece ani de existență a prezentat piese și recitaluri în Casa de Cultură Municipală G. M. Zamfirescu. Mai mulți dintre membrii acestei trupe au urmat mai târziu carieră artistică sau mass-media. Tot aici a fost membru și show-manul Dancs Artur cu care a creat un ciclu de spectacole inspitrat one-person-show-ul american. Pe lângă coordonarea diverselor activități teatrale, a pus accent și pe pregătirea tinerilor care inteționau să urmeze facultăți de teatru. Mulți dintre tinerii pregătiți de el și-au făcut carieră în lumea teatrului. A fost îndrumătorul cercului de teatru Nádai István al Liceului Teologic Reformat din Satu Mare, muncă pentru care a fost laureat, în 2007, cu premiul „Pro Schola”, de către Liceul Teologic Reformat și de Protopopiatul Reformat Satu Mare. De numele lui se leagă și realizarea primului film turnat la Satu Mare. Din 2012 este directorul artistic al Trupei Harag György a Teatrului de Nord din Satu Mare.
Încă din prima stagiune a directoratului său, a reușit să reintegreze în viața trupei toți membrii onorifici încă în viață (Soós Angéla, Czintos Józef, Tóth-Páll Miklós, Kovács Éva,Méhes Kati și Szugyiczky István) participând activ la viața de zi cu zi a instituției. A dat, de asemenea posibilitate de afirmare unor artiști tineri, printre care tineri regizori ca Balogh Attila, Kányádi Szilárd, Csiki Zsolt și Vargyas Márta. Crește numărul spectatorilor și al sponsorilor, se lansează un nou abonament (abonamentul Nagy Iza, numit după celebra actriță, membru fondator al trupei).